E plin de ceata
drumul spre cimitir,
un loc uitat de lume,
cu stinse lumanari.
Cadavrele insingurate
isi dorm un somn greoi,
cu vise sau cosmaruri
de fericire sau tristete
ca-s despartiti de noi.
Sunt reci, chiar inghetate,
stransi intre patru scanduri
de nuc inmiresmat
ce-au putrezit si-au prins
mirosul lor de trupuri mucezite.
Marmoreeana placa
e vesnica pecete
pe gura lor movie,
pe ochii lor lipiti
si parca se aude linistea...
Atat e de apasatoare,
de grea, de trista
ca-n lume a ramas
fiul ce moare
si el cate putin
de inima albastra.
Dar nu-s degeaba
doi metri sub pamant...
Caci Dumnezeu nu face
nimic intamplator.
A trebuit ca fiul
sa-nvete-acel cuvant
cu "d", cu "u", multi "r" si "e",
ca mai apoi sa guste din nectarul
doar pentru el in cupa de argint.
Si greu de sentimentele-i
Senine, pure pentru ea,
greu ii va fi cantarul.
"Tu,fiule, tu ia-ti domnita
si impreuna sa zburati
pana la stele, pana la nori,
dar sa nu uiti niciodata
ca o sa ajungi ca mine :
Cand se termina...Mori."
sâmbătă, 23 octombrie 2010
Schimbarea.
"Toata viata ne straduim sa micsoram distanta dintre ceea ce suntem si ceea ce vad in noi oamenii care ne iubesc." Octavian Paler
"E remarcabil cat de mult iti poate fi influentata viata de doar cateva persoane. Simpla prezenta in apropierea lor te poate duce la o potentiala mediocritate sau la o probabila excelenta, in doar cativa ani. Ma mai intreb uneori, cand imi amintesc, cati dintre noi am mai fi ceea ce suntem azi daca acele doua, trei sau poate patru persoane nu ar fi existat, ori ar fi fost un pic mai altfel decat sunt." Andrei Rosca
Independenta este un statut foarte dorit in ziua de azi. Unii chiar se lauda ca au reusit, la 25 de ani, sa aiba un apartament, un job stabil si o masina prin munca lor proprie. De admirat, dar sa nu uitam ca independenta ti-o castigi pe o baza solida. Si, culmea, aceasta baza poarta numele de "dependenta".
O dependenta benefica, pana la un anumit punct. E vorba despre perioada in care te formezi, in care primesti educatie, in care iti setezi valorile in care ai sa crezi toata viata. Toate acestea le faci prin intermediul celor din jurul tau, cei care inseamna ceva pentru tine. Parintii sunt primii care produc schimbare in noi si ar trebui sa avem mereu incredere in judecata lor. Daca am sti sa ne incredem in ei mai devreme in viata noastra, ar fi minunat, pentru ca de obicei varsta cu teribilismul ei ne face sa credem ca nimeni nu are dreptate in afara de noi. Si abia apoi sa ne dam seama ca de fapt lucrurile stau cu totul altfel...
Si daca rememoram trecutul, fiecare din noi a fost schimbat de nenumarate ori de o experienta, de un om, de o privire, de un sentiment. Sa luam cel mai la indemana exemplu : prima iubire. Se intampla de obicei cand suntem adolescenti, cand realitatea nu si-a infipt inca bine coltii in noi. Dar care vremuri sunt mai bune decat cele de atunci? Atunci ai invatat ce inseamna sa iubesti, sa daruiesti si sa primesti, dar si sa pierzi si sa suferi. La momentul respectiv nu realizezi cat de valoroasa este o asemenea experienta, cat de mult se cladeste intreaga ta viata ,multe din conceptiile si modurile de a privi lucrurile pe faptul ca acea persoana a aparut in viata ta si a schimbat-o. Cred ca asa s-a inventat recunostinta...
Dar ce facem cand trecem prin acea perioada din viata noastra in care cei din jurul nostru nu mai vor sau nu mai au timp sa ne influenteze, sa ne schimbe, chiar daca noi ne dorim acest lucru? Zicea o vorba foarte inteleapta : cel mai greu in viata e sa stii care poduri sa le arzi si care sa le lasi. Trebuie sa mergi tot timpul inainte, sa urci muntele fara oboseala, sa evoluezi neincetat, sa te schimbi. Asta e, nu poti ramane pe loc, trebuie sa fii in rand cu lumea din jur sau cu un pas inaintea lor, sa stii de toate, sa te educi. Nu poti sta la cheremul celorlalti, nu poti cersi atentie sau cladi o viata raportandu-te mereu la ceilalti. Daca stii ca ai nevoie de o schimbare, impulsul trebuie sa vina dinlauntrul tau, sa te automotivezi ca o sa reusesti, pentru ca nimeni nu o sa faca asta pentru tine. Iar daca totusi se gaseste cineva, el/ea nu va putea face nimic daca tu nu esti destul de convins ca trebuie sa te schimbi.
Asadar, schimbarea e necesara, e esentiala chiar, dar doar daca se traduce prin evolutie. Sa fim constienti ca viata e scurta, prea scurta pentru "a lasa pe maine", pentru compromisuri, pentru ura si intrigi. E o lupta continua si toti vrem sa traim. Asa ca toti trebuie sa luptam.
"E remarcabil cat de mult iti poate fi influentata viata de doar cateva persoane. Simpla prezenta in apropierea lor te poate duce la o potentiala mediocritate sau la o probabila excelenta, in doar cativa ani. Ma mai intreb uneori, cand imi amintesc, cati dintre noi am mai fi ceea ce suntem azi daca acele doua, trei sau poate patru persoane nu ar fi existat, ori ar fi fost un pic mai altfel decat sunt." Andrei Rosca
Independenta este un statut foarte dorit in ziua de azi. Unii chiar se lauda ca au reusit, la 25 de ani, sa aiba un apartament, un job stabil si o masina prin munca lor proprie. De admirat, dar sa nu uitam ca independenta ti-o castigi pe o baza solida. Si, culmea, aceasta baza poarta numele de "dependenta".
O dependenta benefica, pana la un anumit punct. E vorba despre perioada in care te formezi, in care primesti educatie, in care iti setezi valorile in care ai sa crezi toata viata. Toate acestea le faci prin intermediul celor din jurul tau, cei care inseamna ceva pentru tine. Parintii sunt primii care produc schimbare in noi si ar trebui sa avem mereu incredere in judecata lor. Daca am sti sa ne incredem in ei mai devreme in viata noastra, ar fi minunat, pentru ca de obicei varsta cu teribilismul ei ne face sa credem ca nimeni nu are dreptate in afara de noi. Si abia apoi sa ne dam seama ca de fapt lucrurile stau cu totul altfel...
Si daca rememoram trecutul, fiecare din noi a fost schimbat de nenumarate ori de o experienta, de un om, de o privire, de un sentiment. Sa luam cel mai la indemana exemplu : prima iubire. Se intampla de obicei cand suntem adolescenti, cand realitatea nu si-a infipt inca bine coltii in noi. Dar care vremuri sunt mai bune decat cele de atunci? Atunci ai invatat ce inseamna sa iubesti, sa daruiesti si sa primesti, dar si sa pierzi si sa suferi. La momentul respectiv nu realizezi cat de valoroasa este o asemenea experienta, cat de mult se cladeste intreaga ta viata ,multe din conceptiile si modurile de a privi lucrurile pe faptul ca acea persoana a aparut in viata ta si a schimbat-o. Cred ca asa s-a inventat recunostinta...
Dar ce facem cand trecem prin acea perioada din viata noastra in care cei din jurul nostru nu mai vor sau nu mai au timp sa ne influenteze, sa ne schimbe, chiar daca noi ne dorim acest lucru? Zicea o vorba foarte inteleapta : cel mai greu in viata e sa stii care poduri sa le arzi si care sa le lasi. Trebuie sa mergi tot timpul inainte, sa urci muntele fara oboseala, sa evoluezi neincetat, sa te schimbi. Asta e, nu poti ramane pe loc, trebuie sa fii in rand cu lumea din jur sau cu un pas inaintea lor, sa stii de toate, sa te educi. Nu poti sta la cheremul celorlalti, nu poti cersi atentie sau cladi o viata raportandu-te mereu la ceilalti. Daca stii ca ai nevoie de o schimbare, impulsul trebuie sa vina dinlauntrul tau, sa te automotivezi ca o sa reusesti, pentru ca nimeni nu o sa faca asta pentru tine. Iar daca totusi se gaseste cineva, el/ea nu va putea face nimic daca tu nu esti destul de convins ca trebuie sa te schimbi.
Asadar, schimbarea e necesara, e esentiala chiar, dar doar daca se traduce prin evolutie. Sa fim constienti ca viata e scurta, prea scurta pentru "a lasa pe maine", pentru compromisuri, pentru ura si intrigi. E o lupta continua si toti vrem sa traim. Asa ca toti trebuie sa luptam.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)